Atingerea este o cale de cunoastere si de apropiere fata de o alta persoana. Se intampla, insa de multe ori, in functie de conjunctura, sa ti se impuna distanta. Distanta interpersonala sau „bula de aer” asa cum mai este numita, este aprofundata de un domeniu care poarta numele de proxemica. Acesta studiaza semnificatia distantei pe care persoanele o pastreaza una fata de cealalta, care evident ca difera in functie de context social, educatia poporului, profesie, tip de relatie. Ai observat cu siguranta faptul ca nu de putine ori cand esti atins in spatii publice sau intr-un mediu protocolar, persoana care te atinge iti cere scuze. Acest lucru se datoreaza tocmai faptului ca distanta sociala impusa psihologic de acel context este incalcata. Practic, persoana patrunde in „bula ta de aer” si simte ca face acest lucru fara ca relatia dintre voi sa ii permita atingerea cu tine. („Contactele corp la corp au devenit, dupa cum am vazut, o parte atat de importanta a comportamentului sexual, incat si acestea trebuie atenuate in timpul activitatii de rutina din timpul zilei. In comunitatile noastre ocupate, aglomerate, trebuie pusa o restrictie asupra contactului fizic cu straini. Orice frecare accidentala de corpul unui strain este imediat urmata de o scuza, intensitatea acestei scuze fiind proportionala cu gradul de sexualitate al zonei corporale atinse.” – Desmond Morris- Maimuta Goala).
In mod cert atunci cand simti ca o persoana iti este apropiata, simti nevoia sa o atingi si astfel micsorezi distanta incat permiti persoanei sa intre in bula ta de aer. La polul opus se situeaza persoanele fata de care nu ai sentimente de atasament sau care chiar iti displac si fata de care simti nevoia sa pastrezi distanta. Explicatia, spun specialistii, se pare ca vine din vremuri indepartate cand pericolul de moarte era frecvent si putea fi evitat numai daca se pastra o distanta suficienta fata de alti oameni, distanta care sa permita sa fie anticipate posibilele pericole si care sa ofere timp de reactie. Un studiu efectuat in cadrul Institutului Tehnologic din California (Caltech), SUA, a aratat ca invadarea spatiului personal activeaza o zona din creier, denumita amygdala, care este responsabila pentru controlul emotiilor negative, ca furia sau teama. Manifestarile sunt aceleasi ca si in aceste cazuri: inima bate mai repede, cresc nivelul de adrenalina şi fluxul sangvin, iar pupilele se dilata.
Ca sa stii unde este bine sa te pozitionezi atunci cand interactionezi cu diferite persoane iti voi descrie pe scurt cele 4 zone de distantare. Prima este zona intima, intre 15 si 46 de cm, care dupa parerea mea, este de departe cea mai importanta. Aceasta zona iti permite intrarea in „bula de aer” a celuilalt si mai mult, iti permite atingerea la un nivel familiar. In zona intima poti simti mirosul celuilalt, respiratia, deci te afli intr-o pozitie de expunere, de incredere reciproca. Practic, accepti in zona intima numai persoanele apropiate tie. A doua este zona personala, intre 46 si 122 de cm, distanta care este de obicei pastrata in intalnirile oficiale sau prietenesti, care permite strangerea mainilor. Cea de-a treia este numita zona sociala, intre 122 si 360 de cm. Este dealtfel si zona la care se petrec cele mai multe dintre interactiunile umane zilnice, formale. Este distanta pastrata fata de necunoscuti sau fata de persoane pe care nu le cunoastem prea bine. Ultima este zona publica, la peste 360 de cm, distanta ideala pentru a te adresa unui grup de oameni.

Atentie insa si la nevoia celuilalt, pentru ca nu intotdeuna sentimentele pe care tu le ai fata de o persoana sunt reciproce. Si in timp ce tu ai nevoie sa te apropii de o persoana, este posibil ca aceasta sa se simta constransa sau amenintata.

Se spune ca Midas, fiul lui Gordius, rege frigian, l-a ajutat pe Silenus (tutorele Zeului Dionis) care se ratacise beat in gradinile cu trandafiri ale Zeului Dionis ( Zeul vinului, al vegetatiei, al extazului si al fertilitatii). Drept rasplata, Dionis, i-a fagaduit lui Midas ca ii va indepini o dorinta, oricare va fi aceasta. Midas, lacom din fire, a cerut ca tot ce atinge sa devina aur. Dionis i-a indeplinit dorinta, insa Midas, spre groaza lui, indata ce atingea mancarea si bautura, acestea se transformau in aur. Invins de foame si de sete, Midas l-a implorat pe Dionis sa il scape de acest dar, desi devenea din ce in ce mai bogat. Atunci Dionis l-a indemnat pe rege sa se scalde in apele raului Pactolus, insa pretul platit a fost de a redeveni muritor.

Sistemul notelor muzicale a fost inventat de calugarul benedictin Guido d’Arezzo, in secolul al XI-lea, pe baza imnului gregorian “Ut queant laxis”. Acestea erau : UT, RE, MI, FA, SOL, LA, SI. Fiecare nota reprezinta un simbol.
UT – Ut queant laxis
RE – rerum – materie
MI – Miraculum – miracol
FA – Familias Planetarium – sistem solar
SOL – Solis – Soare
LA – Lactea Via – Calea Lactee
Si – Siderae – Bolta Cereasca

Ulterior a modificat prima nota din UT in DO ca si semnificatie a cuvantului Dominus (Dumnezeu), pentru ca Dumnezeu sa fie inceputul scarii muzicale.

O anumita senzatie tactila iti poate influenta subconstientul suficient de mult incat sa atribui anumite trasaturi unei persoane despre care nu cunosti foarte multe detalii. Studiile au aratat faptul ca in situatia in care o persoana tine in mana sa o cana cu cafea calda pe care te roaga sa i-o tii pret de cateva secunde, te va face sa crezi despre acea persoana ca este deschisa, prietenoasa, „calda”, amabila. Din contra, o persoana care va proceda la fel, insa tinand in mana o cana cu cafea rece, eventual cu gheata, va lasa impresia ca este rigida, inchisa, neprietenoasa. „Atat pe parcursul vietii noastre ca indivizi cat si de-a lungul istoriei evolutive a speciei umane, senzatia fizica de caldura a fost asociata cu siguranta, increderea si absenta amenintarilor, in special datorita senzatiei atingerii materne” (David J. Linden). Aceleasi experimente cu privire la simtul tactil au fost facute si pe un numar mare de trecatori dintre care unii au fost rugati sa interpreteze un CV prins de o planseta usoara, iar altii au fost rugati sa interpreteze acelasi CV prins de o planseta care cantarea 2 Kg. S-a demonstrat ca trecatorii care au fost rugati sa interpreteze CV-ul aflat pe planseta mai grea, au evaluat persoana ca avand calitati semnificativ mai multe – seriozitate, cu performante foarte bune – fata de ceilalti care au evaluat persoana in baza aceluiasi CV prins pe planseta mai usoara. Exista, deci, dovezi clare care atesta faptul ca senzatia tactila influenteaza modul de perceptie al unei persoane necunoscute.

Creierul tau raporteaza tot ce traiesti in prezent la ceea ce a experimentat in trecut.
O atingere care ti-a provocat un sentiment intens ramane memorata de creierul tau si poate fi redata in amanunt – atingerea copilului tau pentru prima data, mangaierea unui chip drag pentru ultima data, un prim sau un ultim sarut, o imbratisare de ramas bun – sunt amintiri care iti raman intiparite parca pe piele. Tinzi apoi sa rememorezi acele trairi pana la ultimul amanunt. Acest lucru se datoreaza intesitatii pe care ai trait-o in acel moment, pentru ca atingerea exprima sentimente si trairi puternice. Cu cat atingerea este mai intensa, in sens pozitiv, ori, in egala masura, in sens negativ, cu atat amintirea ei ramane mai pregnant in memoria ta!
Sunt amintiri ale atingerii, dragi tie, pe care iti doresti sa le porti cu tine toata viata, dar si amintiri ale unor atngeri traumatice, pe care ai dori sa le stergi si nu poti. Realizezi astfel cat de importanta este uitarea in viata ta! Din fericire exista metode prin care poti, nu sa stergi astfel de experiente, ci sa inveti cum sa te raportezi altfel la ele.