Terapia prin atingere – Masajul, traditie vindecatoare
Astazi iti voi povesti despre un alt tip de terapie prin atingere, masajul, una dintre cele mai vechi traditii vindecatoare. Masajul terapeutic este o forma de terapie manuala care implica aplicarea unei anumite presiuni asupra muschilor, tendoanelor si ligamentelor prin anumite procedee specifice.
Dupa cum am mai spus, dintotdeauna, atingerea locului dureros este practicata instictiv ca o nevoie de a ameliora sau chiar inlatura durerea.
Cel mai vechi tratat cunoscut despre masaj este considerat manuscrisul „Kong-Fou” aparut in anul 3000 i.e.n.
In India, in anul 1800 i.e.n., Ayurveda (sistemul de cunoștințe medicale indiene care provine din textele sacre ale Vedelor și ale carui principii sunt valorificate in ceea ce astazi numim terapii alternative) prezinta toate procedeele de masaj folosite de brahmani (neteziri, frictiuni, ciupituri, rasuciri), impreuna cu baile purificatoare si uleiurile aromate.
Dovezi incontestabile ale practicii masajului ca procedeu terapeutic de vindecare apar si in papirusurile, inscriptiile si picturile rupestre ramase din Egiptul Antic.
In Grecia Antica masajul si automasajul era practicat in pregatirea sportivilor olimpici, iar insusi Hipocrat (460-377i.e.N), parintele medicinei, descrie efectele si influentele fiziologice ale acestui procedeu terapeutic.
De-a lungul timpului aceste procedeele de masaj terapeutic s-au perfectionat, in zilele noastre fiind recunoscut si practicat pe plan mondial ca mijloc de remediu al medicinei alternative.
Din punct de vedere stiintific, acest procedeu de atingere terapeutica, este folosit eficient in gestionarea durerilor, leziunilor si a diverselor traumatisme, insa isi demonstreaza eficienta in egala masura impotriva starilor de anxietate, depresie, imunitate scazuta. Beneficiile demonstrate ale masajului terapeutic includ detensionarea fizica si psihica, imbunatatirea mobilitatii si flexibilitatii, reducerea hormonilor de stres, stimularea sistemului limfatic, imbunatatirea tonusului pielii, cresterea vigilentei mentale si a puterii de concentrare, inlaturarea durerilor si vindecarea traumatismelor, devenind astfel o componenta semnificativa a artei medicale.










